Weekendul acesta am făcut cunoștință pentru prima dată cu stațiunea Parâng, dar cel mai important cu creasta Parângului.
Eu mi-am dorit să ajungem pe Parângul Mare în schimb am ajuns de 3 ori pe Parângul Mic, nu se pune dar tot nu e rău. Seara de Valentines Day am petrecut-o cu Diana urcând la frontală de la baza partiei până la cazarea ce se afla sus în stațiune. Romantic și elegant ne-am cazat pe urmă la Perla Neagră într-o cameră mică și modestă dar curată și cu o priveliște impresionantă asupra Petroșanului.

A doua zi am urcat să vedem și noi stațiunea, pe urmă am decis, atrași fiind de creasta lină a Parângului să urcăm să vedem cum e zăpada. Am ignorat cu stoicism sfaturile insistente ale salvamontului și ale unor prieteni care ne-au spus ca zăpada e spulberată si e multă piatră și am urcat până pe fratele mic al Parângului. Am constatat că nu au exagerat cei ce ne-au avertizat, cantiatea mică de zăpadă alături de vântul puternic au scos la iveală așa multe pietrii încât pe anumite porțiuni fețele erau maro nu albe. Am găsit însă o coborâre acceptabilă până în poiana Slima de unde ne-am desfătat cu o porție de powder bine meritat. Am urcat pe schiuri înapoi în stațiune pentru că nu prea ne ardea să așteptăm la coadade la telescaun. Ajunși sus, mă sună Cosmin Stan că vine cu Preda Andrei să stea și ei cu noi pentru că seara vor să concureze la Parângul Night Challange.
Mă hotărăsc să particip și eu, chiar dacă eram deja obosit ( Băieșii tocmai veneau de la Vlădeasa unde concuraseră și câștigaseră fiecare locul 1 , Andrei la schi alpinism și Cosmin la schi de tură , apropo BRAVO Băieți) încondițiile acestea să mă plâng eu că sunt obosit , era penibil.

Cobor la baza părtiei pe înserat și iau startul la concursul de schi de tură. Am tras bine până în creastă unde eram pe locul 3, după care am simțit cum mă lasă puterile și a trebuit să „cedez” podiumul. Premiul meu a fost priveliștea nocturnă asupra întregii văr care curgea ca un șarpe luminos la poalele munților. Astfel de priveliști și de momente le păstrez cu drag într-un loc special al aminitirlor și le evoc de fiecare dată când am nevoie de un pic de motivație să ies la tură.

Cobor la cabană și ne întindem la bere așteptându-l pe Andrei care a coborât să îți revendice bine meritatul loc 1 ( Al doilea pe ziua de astăzi ) și urma să mai urce o dată până la locul de cazare.

Luasem decizia să renunțăm la vizitarea vîrfului Parângul Mare din cauza stratului de zăpadă cam precar și a oboselii cumulate. Aveam să regret această decizie. Am profitat de ziua de duminică și am dormit toți mai mult. ne-am trezit și am mâncat iar abia pe la 10 ne-am mobilizat din cabană. Andrei avea să plece spre Brașov iar eu cu Diana Morariu și Cosmin Stan urma să ne dăm pe Slima și să profităm de powderul descoperit cu o zi înainte. Când am ajuns la liziera pădurii Cosmin și Diana au început să tragă ușor ușor înspre creastă, atrași de priveliștea superbă și de vremea călduroasă și stabilă. Am cedat fără să mai discutăm și am început să urcăm ajungând până aproape de vârful Cârja.

Plecând târziu și fără echipament DVA și colțari la noi ne-am decis să nu insistăm totuși pînă pe vârf ne fiind pregătiți. Aveam 500ml de apă la 3 persoane și 1 sandwich.
Ne-am bucurat totuși de bucata de creastă de la Cârja la Parângul Mic, pe care l-am vizitat a 3-a oară in 24 de ore și de acolo am servit o coborâre pe Slima până jos.

Am mai urcat o dată să ne recuperăm bagajele de la cabană și să sărbătorim cu un Radler un sfârșit de weekend de poveste.

Sigur ne vom mai întoarce aici mai hotărâți și cu temele făcute, să terminăm ce am început.