Storm SkiMo

Haute Route

Traversarea Alpilor de la Chamonix la Zermatt in 7 zile pe schiuri de tură este considerată „mama” traversărilor alpine de iarnă.

După ce în timpul antrenamentelor premergătoare, am reușit să mă pierd cu schiurile pe Măgura (dealul pe care îl văd de la geamul casei), Diana m-a concediat din funcția de ghid și am decis să apelăm la un profesionist din zonă.

Ce-i drept că Turele acestea de altitudine mare pe iarnă sunt de luat în serios. Pe munte mai ales iarna, nu e de joacă. Anul trecut în condiții de white-out au murit 7 turiști pe traseul acesta. Parcă nu îmi vine să fac economie și eroisme prin Alpi. Bine se moare și la noi în munți dar parcă nu așa ușor și îmi pare rău să spun, stupid. Si da și oamenii ăia aveau ghid din zonă. Ce să zic , ceasul rău pisica 13. (Disaster in the Alps)

Plecăm deci cu schiuri și hamuri și cam multe emoții înspre Chamonix. Am ales să zburăm pe Sibiu – München -Geneva iar de acolo ne-a așteptat un shuttle taxi astfel că în seara aceleasi zile am ajuns la cazare în stațiune.

Pe rând au început să apară colegii de tură și într-un final ghidul nostru John. Toți erau cam englezi. Când au aflat de unde suntem s-au prefăcut că nu sunt mirați și că își caută ceva în portofel.

În foaierul hotelului chic de la poalele munților am început să discutăm despre noi iar prima întrebare a fost, de unde știm de acest traseu și cum de am ajuns să ne dorim să îl parcurgem. Mie mi-a fost un pic ciudat să le spun adevărul: că exact articolul cu accidentul de anul trecut mi-a atras atenția. Din fericire s-a dovedit că englezii au simțul umorului.

Urma a doua zi să facem o tură împreună prin zona Chamonix, pentru a „testa echipamentul”, spunea John. Adevărul este că a vrut să testeze grupul și e de înțeles pentru că dacă nu suntem omogeni și peste un anumit nivel de experiență am pune în pericol toată expediția*

*E pretențios spus expediție dar apelez la licența poetică aici 🙂

Echipamentul de SkiMo

Dimineața ne trezim devreme și punem tot echipamentul în rucsac. Întinse pe pat arată de parcă am jefuit un magazin de outdoor: ham, piolet, coltari, cutite de schiuri, foci, supramanusi, suprapantaloni, anou, frontale. Dupa ce mâncăm plecăm spre o statiune din apropierea Chamonix-ului. Curând realizez că pe partea de coborâre sunt de departe cel mai neexperimentat. Puteam să îmi dau seama după lățimea schiurilor celorlanți ce fel de hram poartă.

Am transpirat serios pe primele coborâri, jonglând cu rucsacul mare în spate și driplând culoarele mai înguste pe unde ne-a băgat John. A urmat un exercițiu de salvare din avalanșă contra timp. Tehnicile acestea salvează vieți în condiții de avalanșă.

Am exersat partea de urcare pe schiuri, la picior, pe colțari , pe cuțite și tranzițiile. Aici m-am simțit foarte bine iar chinul de la coborâre cu echipamentul ușor și exercițiile de la Bâlea au dat roade. Din punct de vedere tehnic și al vitezei de urcare ne situam bine în grup. Diana se simțea bine și pe coborâre, deci cred că ea era cea mai confortabilă dintre toți cu toate că era singura fată. Per total școala de schi de tură a la Adrian Vălean și-a arătat valoarea. Puteam să facem față unei „expediții” internaționale.

După ziua de probă, ne-am oprit la o bere la baza stațiunii. John mi-a mărturisit ulterior că a avut situații în care după prima zi a refuzat să accepte persoane în expediția condusă de el. Mie asta mi-a dat mai multă încredere în el. Pentru că regula este: reușim toți sau niciunul.

Ziua 1

Dimineața mă trezesc ca într-o zi de examen, cu inima în gât și cu o stare de nerăbdare.

Echipamentul alpin : slapi si egari

Va urma…