Scopul nostru pentru această zi a fost să explorăm o vale necunoscută din Alpi. Motivați de mai mulți localnici care ne-au recomandat zona respectivă, am împrumutat mașina unui prieten și ne-am îndreptat spre locul cu pricina care de altfel nu se afla foarte departe de cazarea noastră din Heiligenblut.

Drumul cu mașina a fost o aventură în sine, pentru că drumul era foarte îngust, cu curbe strânse și înclinație mare. Diana, a avut serioase probleme să mențină mașina la un ritm la care să putem urca și să nu pierdem aderența mai ales pe porțiunile înghețate. Curbele strânse pe porțiuni de drum late cât o mașină ne făcea să ne întrebăm ce se va întâmpla dacă vine ceva din față. Conduceam cu 20km/h și speram să iasă bine. Până la urmă am întâlnit doar o mașină până sus de care am trecut fără probleme. Cu ceva adrenalină rămasă disponibilă am ajuns în parcarea unui han drăguț din Astental. Ne-am dat seama după numărul de mașini cu suport de ski că am ajuns unde trebuie, acești sigur au fost mult mai matinali ca noi.

Întârzierea nostră avea însă să ne prindă bine, pentru că în zona dominată încă de umbră, zăpada veche (Nu a mai nins de mai multe săptămâni) era bocnă. Dacă vroiam să plecăm mai devreme ar fi fost nevoie să folosim cuțitele de zăpadă ( ski crampons pe engleza: sunt cuțite ce se pun intre clăpar și schi, iar la călcarea pe ele cuțitele laterale intră în zăpadă/gheată și conferă o mult mai buna aderență pe pantele lungi și tari). Din păcate le-am lăsat acasă și ne blestemam deja decizia împingând la greu din bețe, pentru ca focile nu făceau față să ne susțină greutatea pe pantele înghețate. Curând însă, cum spuneam, am descoperit că am avut noroc să plecăm mai târziu, căci în susul văii, soarele a muiat gheața si am putut continua fără